AcasaPortalCalendarFAQCautareMembriGrupuriInregistrareConectare

Distribuiţi | 
 

 Replay

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
MinMi
Admin
Admin
avatar

Mesaje Mesaje : 27
Puncte Puncte : 15616
Varsta Varsta : 26
Localizare Localizare : Ploiesti

MesajSubiect: Replay   Mar Oct 15, 2013 11:28 am

Am editat acest fic special pentru Mana ^^

Personaje principale: Mana și Chaejin.
Tip: Comedy, Romance, Drama

Nu mai dezvălui nimic altceva, vă las să o faceți singure ^^



 Ohh...! Asta mai lipsea! Să mă streseze dis-de-dimineață!
  Am încercat să deschid ochii, dar lumina puternică mă izbise din plin forțându-mă să-i țin inchiși. Am întins mâna spre noptieră în căutarea telefonului. Văzând că nu reușesc să dau de el am renunțat și m-a întors pe partea cealaltă. A început să sune din nou. Era chiar lângă mine. Probabil că am adormit cu el sub pernă. Am deschis un ochi și m-am uitat să văd cine era nefericitul ce avea să suporte țipetele mele. M-am ridicat brusc în picioare, mi-am dres vocea și am răspuns la telefon.
    - Domnișoara Mălina?  
  O voce groasă de bărbat m-a făcut să tresar. Mă așteptam să fie doamna cu care discutase cu o zi în urmă la interviu.
    - Da, eu sunt.
    - Sunt Yoon Il Sang, de la H2media. V-am contactat pentru a vă anunța că postul de coregraf este al dumneavoastră . Când puteți veni să discutăm cât mai multe?
  Am început să sar în sus de bucurie. Visul meu avea să se împlinească.
    - Oricând! I-am răspuns eu mușcându-mi buza de jos să nu las sentimentele de fericire să iasă la suprafață.
    - Avem nevoie de actele dumneavoastră pentru a vă trimite biletul de avion. Mâine la orele 20 veți fi întâmpinată la aeroport de către asistentul meu. Vă va conduce la noua dumneavoastră locuință. Vă voi contacta a doua zi. Este bine așa?
    - Este perfect! Mulțumesc frumos! Bună ziua!


~.~.~.~


  Un zgomot infernal m-a trezit din somn. Aveam impresia că se zguduie casa. M-am ridicat în șezut pe marginea patului și am început să-mi masez tâmplele. Simțeam că îmi explodează  capul din cauza durerii. M-am ridicat în picioare și am ieșit din dormitor. Am rămas câteva secunde ascultând nedumerită de unde se auzea acel sunet care reușise să mă enerveze.
   Ah... cine este nefericitul care a făcut o asemenea imprudență?!
 Am coborât la parter și am bătut la ușa dormitorului. Muzica era dată mult prea tare, iar bătăile mele erau mult prea încete. M-am uitat în living, dar nu am zărit pe nimeni. Am mai bătut o dată crezând că mă poate auzi.
  Ok.. asta-i picătura care umple paharul!
  Am intrat în dormitor fără să mai stau pe gânduri. M-am uitat în stânga și în dreapta, în cautarea sursei care împrăștia muzica asurzitoare. Am zâmbit în colțul gurii când am văzut sistemul de boxe. Am spus ceva ce nici măcar eu nu puteam înțelege și am oprit muzica. M-am întins căscând și mi-am răvășit părul. Am bătut din palme zâmbind și m-am întors să ies din cameră. Am dat nas în nas cu un băiat înalt și cu părul ud.
  - Tu... cine ești? Întrebă el aranjându-și părul ud.
  - Dar tu?! Ba nu, stai! Cine te crezi să dai muzica la maxim în casa mea?
Mi-am suflat nervoasă bretonul și mi-am încrucișat mâinile la piept.
  - Casa ta?! Stai puțin... cred că încurci lucrurile fetițo!
  - Fetiță?! Nu știu cine ești tu... dar dacă ai locuit aici până acum, află că ți s-a terminat contractul!
  - Dar mai am 6 luni până la încheierea lui!
  - Puțin îmi pasă! S-a încheiat și punct!
  - Cine zice asta? Mă intrebă el în timp ce mă îndreptam spre ușă.
  - Eu!
 Am ieșit trântind ușa în urma mea și am urcat scările în viteză. Tot ceea ce voiam să fac era să dorm. Avusesem parte de un drum lung și mă simțeam foarte obosită. M-am aruncat în pat, iar în secunda următoare mi-am dus mâinile la urechi.
  Imposibil! Crezi că o să cobor de fiecare dată să opresc muzica?
  Am ieșit din dormitor cu lanterna în mână și m-am oprit în fața panoului electric. I-am mulțumit tatei în gând că mă învățase cum să decuplez firele și am oprit curentul. Am ieșit în grădină și m-am așezat în leagăn. Am privit stelele câteva minute bune și m-am gândit să-mi sun singurul prieten pe care îl aveam în Coreea. Stăteam cu telefonul în mână pregătită să apelez când o voce dură mi-a strigat numele.
 - Mana!! De câte ori ți-am spus să nu mai faci asta?
  - Și mie îmi pare bine să te văd... Yasuo! i-am spus eu uitându-mă în direcția lui.
  - Ridică-te! O să răcești. Hai să mergem înăuntru.
 - Bere?
 - Da! A răspuns el zâmbind.
 - Multă?
 - Da! Haide!
 - Nu... vreau să stăm aici. Tocmai mă pregăteam să te...
M-a luat în brațe direct din leagăn și m-a făcut să mă prind de gâtul lui.
 - Ți-am zis de atâtea ori să nu mai faci asta! Lasă-mă jos... îmi este frică.
 - Și eu ți-am spus să nu mai dormi afară și nu m-ai ascultat niciodată.
   S-a prefăcut că mă scapă făcându-mă astfel să scot un mic țipăt. Intrase în casă și m-a lăsat pe canapeaua din living. Crezând că mă va lăsă să cad din brațele lui l-am strâns și mai tare în brațe.
S-a aprins brusc lumina din living. Când am deschis ochii, Yasuo era la doar câțiva milimetrii de fața mea. Am început să clipesc din ce în ce mai repede și să înghit în sec.
 Namekawa Yasuo era cel mai bun prieten al meu, dar și prima mea iubire. Întotdeauna era acolo când aveam nevoie de ajutorul cuiva, când eram fericită sau tristă; era acolo chiar și când nu trebuia să fie. Ori de câte ori veneam în Coreea, el se instala în casa mea ca și cum am fi fost un cuplu. Avea perioade când se comporta precum un frate mai mare, în care mă făcea să cred că îi sunt cea mai bună prietenă și nimic mai mult.
 Acum se afla atât de aproape de mine încât aș fi uitat de tot și l-aș fi sărutat. Îmi fusese dor de el. Nu credeam că exista o persoana pe acest pământ care să mă facă să-i simt lipsa în fiecare zi, până l-am întâlnit pe el. Nu vroiam să stric prietenia dintre noi pentru ceva de care nu eram sigură, așa că l-am îndepărtat de mine și m-am ridicat de pe canapea.
 - Mana!! Ce-ai făcut? țipă el la mine
 - Ce-am făcut?! Am întrebat eu mirată, întorcându-mă cu fața la el.
 - Părul tău… ce i-ai făcut? Întrebă el jucându-se cu o șuviță din părul meu.
 - Nimic. Doar l-am vopsit.
 - Observ! Dacă ai făcut asta, de ce ai mai venit? Mă întrebă el încrucișându-și mâinile.
 - Ah, chiar așa! Cum ai știut că am venit?
 I-am întors spatele și am vrut să mă duc la bucătărie să beau apă, dar el m-a oprit brusc cuprinzându-mi încheietura mâinii. M-a întors cu fața la el într-o fracțiune de secundă și m-a luat în brațe.
 - Mi-a fost dor de tine… foarte dor…
 - Și mie. I-am răspuns eu zâmbind. Mai mult decât îți imaginezi.
 - Hellooo!! Sunt și eu aici.
 Ne-am uitat amândoi să vedem de unde se auzise acea voce. L-am văzut pe tipul cu care mă certasem mai devreme și am întors privirea spre Yasuo. El deja se uita la mine.
 - Ce mâncăm în seara asta, puștoaică mică?
 - Ți-am spus să nu-mi mai zici așa! Nu mai sunt mică! Am aproape 17 ani!
 - Nu contează. Tot puștoaica mea rămai!
 A vrut să treacă pe lângă mine, iar eu l-am lovit atât de tare încât a căzut în genunchiul drept.
 - Nu sunteți singurii de aici. Nu puteți să vă iubiți în altă parte?
 Tipul acesta chiar nu are de gând să plece?
 - Tu să taci! Am strigat în același timp cu Yasuo.
 S-a ridicat de jos și s-a uitat la mine. M-a prins de mână și de mijloc și m-a lipit de el.
 - Ce zici? Facem ce zice el?
 Mi-am sprijinit mâinile de pieptul lui și am încercat să îl îndepărtez de mine. Mi-a zâmbit în colțul gurii și m-a strâns și mai tare în brațe.
 - Hei, Kangnam! Dă-mi drumul până nu regreți!
 - Hei, Mana! Mă imită el. Și dacă nu regret?
 Ne-am uitat unul în ochii celuilalt până am fost întrerupți de vocea unui băiat.
 - Stai! Ai zis Kangnam și Mana? Intrebă un băiat blond tuns scurt.
 După cum arăți nu îți dau mai mult de 18 ani, poate și mai puțin… mi-am zis în timp ce Kangnam mă îndepărta de el.
  - Da. Ce-i cu asta? Așa ne numim. I-a spus Kangnam băiatului care tocmai apăruse lângă noi.
  - Nu-mi vine să cred! Deci tu ești? Tu ești noua noastră coregrafă?
  - Coregrafă?! Strigă băiatul impertinent de mai devreme și Kangnam.
  - A voastră? M-am uitat spre ușa și am văzut alți trei băieți intrând. Cred că mă încurci… i-am răspuns eu ducând mâna la păr din obișnuință.
   - Nu, nu cred. Managerul mi-a spus că nu va veni acasă câteva zile deoarece noua coregrafă ajunge azi.  M-a luat de mână și m-a dus în bucătărie.
   - Mana! Stai! Strigă Kangnam după mine.
  M-a așezat pe scaun și a pus un pahar de suc pe masă.
   - Eu nu beau suc, îmi pare rău.
   - Știam. M-am informat. spuse el punând o doză de bere în fața mea. Sucul este pentru mine.
   - Mersi. Cum ziceai că îl cheamă pe managerul tău?
  Între timp, bucătăria se umpluse și toată lumea mă privea cu curiozitate.
   - Park JunHyung. Sincer, cred că se teme de tine. Când i-a spus directorul că vei veni în Coreea, a spus că își face bagajele și eliberează camera de la mansardă.
   - Ar cam trebui să-i fie. Stai așa! Mi-a folosit camera? Îl omor! Am spus eu nervoasă și uimită în același timp.
   Kangnam începuse să râdă când a auzit cine era managerul băieților. Am pus doza de bere pe masă și am lăsat capul în jos spunând.
   - De ce trebuie să mi se întâmple toate numai mie? Hei, Kangnam! Dacă mai râzi mult…
   - Mă duc să-ți fac bagajul.
   - Pentru? Am întrebat eu și băiatul drăguț de lângă mine.
   - Atunci, să-l fac pe al meu? Nu te las să stai singură cu 5 băieți.
   - O să am grijă de noona, nu îți face griji. Îi spuse blondul zâmbind. Noona, ce vrei să mănânci?
   - Super! Eu sunt starul, iar ea primește toată atenția? Zise Kangnam pufnind.
  - Am înțeles, am înțeles! Fă-ți bagajul!
  Am stat de vorbă cu majoritatea dintre ei și așa am aflat câte ceva despre fiecare.
  Oare cum aveam eu să țin minte toate aceste nume?
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Mana
Newbie
Newbie
avatar

Mesaje Mesaje : 12
Puncte Puncte : 15536
Varsta Varsta : 20
Localizare Localizare : Botosani

MesajSubiect: Re: Replay   Mar Oct 15, 2013 11:32 am

Ooooh da <3 <3 <3 My fanfic! Love this I love you 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -


Bbuing Bbuing~ Chaejinnie I love you 
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
georgigeorgi
Newbie
Newbie
avatar

Mesaje Mesaje : 2
Puncte Puncte : 14703
Localizare Localizare : Targu-Jiu

MesajSubiect: Re: Replay   Mar Oct 15, 2013 12:20 pm

Cât de fain <3
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
MinMi
Admin
Admin
avatar

Mesaje Mesaje : 27
Puncte Puncte : 15616
Varsta Varsta : 26
Localizare Localizare : Ploiesti

MesajSubiect: Re: Replay   Mar Oct 15, 2013 12:34 pm

Ah! Toate capitolele vor fi făcute din punctul de vedere al personajului principal feminin.



    Când am deschis ochii l-am văzut pe Kangnam deasupra mea, uitându-se la mine.
   - Bună dimineața somnoroasă mică! Mi-a spus el pupându-mă pe nas și făcându-mi obrajii sa simtă cea mai groaznică durere și rușine.
  - Încetează! Nu sunt un copil mic pe care îl poți trage de obraz când vrei tu! Am țipat eu la el încercând să-i dau mâinile la o parte de pe obraji.
     - Până nu promiți că-mi faci spaghete nu te las în pace.
     - Nici moartă! Tocmai pentru că te-ai legat de obrajii mei.
    A început să mă tragă și mai tare de ei. Când nu am mai suportat durerea, mi-am folosit toată forța și am reușit să-l îndepărtez de mine. Știa ce va urma, așa că a început să fugă. Am reușit să îl prind din urmă și să-l dobor punându-i piedică. Ieșisem în holul de la etaj și nu observasem că îi trezisem și pe ceilalți. Când l-am văzut că a picat pe burtă, m-am așezat peste el și l-am întors cu fața spre mine.
     - Hei, tu! Ai uitat cu cine stai de vorba?!
     - Să știi că te-ai mai îngrășat puțin… um… și…
    S-a uitat spre decolteul meu fără să mai continue propoziția. Mi-am îndreptat puțin spatele și am pus mâinile în șold. Știind cu cine aveam să lupt, am oftat făcându-mi bretonul să se ridice. M-a cuprins de mână și m-a tras spre el, lăsând doar câțiva centimetri între noi, suficient cât să-i observ respirația sacadată și privirea.
     - Felicitări noului cuplu!
    M-am uitat spre băiatul care tocmai spusese asta bătând din palme apoi spre Kangnam.
     - Ok, îți fac spaghete!
    M-am ridicat de pe el și din doi pași am ajuns în dreptul băiatului. Aflasem de la Chaejin, băiatul cu care vorbisem aseară, că cel din fața mea, nu era nimeni altul decât liderul trupei, Gunwoo.
    - Tu… ar trebui să te lași de prostul obicei de a apărea unde nu trebuie.
    - Iar tu ar trebui să…  nu mai dormi așa… dezbrăcată.
   M-am uitat la el cu o tentă de uimire, dar când l-am văzut că mă privea oarecum agitat m-am simțit destul de … dezbrăcată; deși purtam o pereche de pantaloni scurți de pijama și un maieuț.  A închis ochii făcându-mi semn să plec din fața lui.
    - Ohhooo… perfect! De acum înainte o sa ma plimb dezbrăcată. Așa știu că nu sunt nevoită sa-ți văd fața decât la repetiții.
    - Poftim?! Mă întrebă el deschizând ochii.
    - E casa mea! Fac ce vreau! I-am spus eu coborând spre bucătărie.
    - Dar…
    - Nu-ți convine, mută-te!
   L-am lăsat acolo și am coborât scările cu Kangnam pe urmele mele.
   - Îți place să-i sperii pe toți.
    Am intrat în bucătărie râzând și am văzut cum maknae-ul se chinuia să gătească ceva.  Părea atât de concentrat asupra aragazului că nu ne-a văzut intrând. M-am dus încet spre el și l-am ciupit de mijloc. Aproape că a sărit în sus strigându-mă.
  - Noona!!  Exclamă el scoțându-și căștile din urechi.
 - Oh?! De unde știai că sunt eu? Și nu-mi mai spune noona! Aproape că avem aceeași vârstă.
 - Băieții nu îmi fac așa. Serios?! Mă privi uimit preț de câteva secunde, apoi continuă. Vino! Așează-te.
    M-a așezat pe scaun și mi-a spus să îl aștept două minute. M-am uitat la Kangnam, dar se părea că nici el nu știa mai multe decât mine. S-a întors în bucătărie cu un laptop. Mi-a așezat în față un fel de mâncare pe care nu îl mai văzusem până atunci.
     - Vreau să-ți arăt la ce am lucrat noi zilele astea. Voiam să îți aflu părerea în legătură cu beat-ul noii melodii pe care o vom promova.
     Mi-a spus toate astea dintr-o singură suflare, iar eu încă mă gândeam dacă să gust sau nu din mâncare.
     - Cum se face că ea este cea care primește cea mai multă atenție mereu? Zise Kangnam vizibil enervat de faptul că obișnuința lui de a petrece dimineața alături de mine fusese zdruncinată de copilul drăgălaș de lângă mine.
     Și-a tras scaunul lângă mine și am mâncat amândoi ascultând melodia care se presupunea că urma să fie promovată. După ce ne-am spus părerile unul celuilalt, s-a ridicat de la masă și a început să spele vasele.
    - Hei, le spăl eu. Ce faci?!
    - Stai liniștită și gândește-te la o coregrafie care să se potrivească perfect cu acel beat.
   I-am ciufulit părul și i-am spus că revin imediat. Când am intrat în living, Kangnam stătea de vorbă cu ceilalți băieți, iar singurul care lipsea era liderul. I-am salutat și m-am îndreptat spre scări să urc la etaj. Am zâmbit în colțul gurii când am văzut că se deschide ușa dormitorului de la parter.
    - Nu ieșiiii!! Rămâi acolo! Sunt dezbrăcată.
    Ușa s-a închis instantaneu, iar eu m-am pornit pe un râs de am fost nevoită să îngenunchez pe parchet. Ceilalți băieți au început și eu să râdă. L-am văzut pe lider cum a trecut pe lângă mine mormăind ceva și s-a oprit în fața celorlalți. Mă ridicasem în picioare și mă țineam de burtă.
    - Ar fi bine să nu mai râdeți! a strigat el la ei.
    Am urcat scările în viteză și mi-am luat din cameră o pereche de chei și un stick. Am intrat în bucătărie, am încărcat pe stick negativele, l-am luat pe maknae de mână și am ieșit în living.
    - Kangnam, când ai timp să mergem să cumpărăm tot ce-mi trebuie?
    - Când vrei tu. Noi suntem în pauză, deci vreo două săptămâni stau pe capul tău.
     - Perfect! Noi coborâm la subsol. Un singur picior să văd și la noapte dormiți cu toții afară.
     L-am tras pe maknae după mine și am coborât scările. M-am întors cu fața la el și i-am zâmbit cuprinsă de un sentiment de fericire. Trecuse ceva timp de când nu mai intrasem acolo.
      - Trebuie să-mi promiți că tu vei fi singurul care va intra vreodată aici. Ține cont! Nu a mai intrat nimeni în această cameră, în afară de mine.
     - Promit… dar ce e atât de…
     S-a oprit din vorbit și a început să se mire. Deschisesem ușa lăsând la iveală tot ceea ce însemna ‘viață’ pentru mine.
     - Este sala în care repet, alături este o cameră în care obișnuiam să înregistrez sau să modific negative. I-am spus eu arătând cu degetul spre o ușă.
    Camera avea un perete format dintr-o oglindă imensă, scaunele, câteva electronice se aflau fix în poziția în care le lăsasem.
      - Trebuie să mergem la cumpărături! i-am spus eu așezând o mână pe umărul lui. Ce zici, îti place? De acum înainte o vom folosi amândoi.
      - Dar... de ce doar eu și băieții nu?
      - O să mă mai gândesc. Momentan ești singurul care mi se pare simpatic și de încredere. I-am răspuns ridicând din umeri.
      M-am îndreptat spre peretele din stânga ușii, am apăsat un buton și am pornit către cealaltă parte a camerei. Butonul pe care tocmai apăsasem declanșase un mecanism ce permite să deschid ușile unei alte încăperi, în care țineam câteva electronice de ultimă generație. Am conectat stick-ul și am pornit playlist-ul. Am trecut pe lângă maknae cu telecomanda în mână și i-am făcut semn să mă urmeze. Am micșorat volumul și m-am întins pe parchet. Mi-a urmat exemplul și s-a așezat lângă mine. Am vorbit despre abilitățile celorlalți membrii și nu îmi venea nicio ideea pentru coregrafia melodiei de debut. După ce am lenevit câteva minute bune, ne-am ridicat de jos și am început să exersăm pașii de dans a altor artiști. L-am lăsat pe el să-și aleagă o melodie și am început. Am exersat amândoi până la epuizare. Când am constatat că ni se făcuse foame am urcat scările și ne-am îndreptat fiecare spre camera lui.
       După ce am făcut un duș m-am trântit în pat să mă odihnesc puțin. Am auzit două bătăi în ușă. Nu m-am ridicat să întreb cine e, l-am invitat să intre.
       - Mana, am o surpriză pentru tine, haide!
       - Surpriză? Ce surpriză?
       M-am ridicat din pat și l-am urmat pe maknae până în living. Mi-a spus să mă așez pe canapea și să-l aștept. S-a întors după cinci minute cu o tavă plină de bunătăți pe care mi le-a așezat în față. S-a așezat pe canapea lângă mine și a pornit tv.
        - Am ales un film, nu știu dacă o să-ți placă, dar eu așa sper.
        - Cum se numește? am întrebat eu înfulecând.
        - Pirates of the Caribbean.
        - Perfect! Îl ador! i-am spus eu ciufulindu-l și zâmbind.
       După ce am vizionat filmul, Chaejin s-a scuzat spunând că trebuia să plece să repete. Am ieșit în grădină și m-am întins pe iarbă privind stelele. Puneam cap la cap piese care păreau că nu se potrivesc. Nu știam ce urma și cum ajungeam să găsesc o idee perfectă pentru coregrafie.
       Am auzit poarta deschizându-se și am văzut prin întuneric cum o siluetă se îndrepta către mine. Nu m-am sinchisit să mă ridic de jos. Speram să mă ocolească și să trec nevăzută. Nu aveam chef de predicile lui Kangnam la această oră. Am simțit cum se lovește de mine. În același timp, lumina de pe terasă s-a aprins și l-am văzut pe lider cum face un plonjon de toată frumusețea.
         JunQ stătea în ușă și nu știa dacă să râdă sau nu, dar imediat ce m-a auzit pe mine, s-a lăsat pradă unui hohot de râs.
          - A fost un plonjon de toată frumusețea! l-am felicitat eu pe lider printre pauzele pe care le făceam în timp ce râdeam.
          S-a ridicat în șezut, și-a așezat coatele pe genunchi și mi-a spus:
          - Văd că îți place să râzi de mine. De ce nu faci același lucru și cu Chaejin?
          - Pentru că el îmi e prea simpatic. i-am răspuns ridicând din umeri. M-am ridicat de jos și am dat să mă îndrept spre JunQ care încă râdea.
          - Unde creză că te duci? M-a cuprins de încheietura mâinii și m-a tras aproape de el. Deși era întuneric îi puteam simți respirația pe obrazul meu. Am înghițit în sec. Nu îmi plăcea să stau atât de aproape de cineva, dacă acea persoană nu era Kangnam.
          - Cum spuneai că te numești? l-am întrebat în timp ce îi căutam privirea prin semi-întuneric.
         - Gunwoo.
         - Rasa... mătii de copil tembel. Dacă nu îmi dai drumul acum, mâine o să-mi plângi în urechi toată ziua.
         - Ce ai putea să-mi faci încât să...
        Nu a apucat să sfârșească fraza. I-am sucit mâna la spate și l-am făcut să cadă în genunchi printr-o singură lovitură de picior. Încă îl strângeam de mână când terasa s-a umplut cu celelalte persoane care locuiau în casa mea.
         - Mana!
         Am îndreptat privirea spre Chaejin care venea spre mine cu viteză. Începusem să regret că reacționasem așa. Nu intenționam să-l rănesc pe Gunwoo în vreun fel, voiam să-i arăt cu cine se pune. Am slăbit strânsoarea, dar la câteva secunde l-am eliberat definitiv. Chaejin, care cu câteva clipe înainte venea uimit, cu viteză spre mine și reușise să mă facă să regret întâmplarea de mai devreme, mă luase în brațe și îmi spunea că sunt genială.
         - Hei, ce-i cu tine? l-am întrebat eu abia respirând. Dă-mi dru...mul că nu pot să...respir.
         - Scuze, ești bine? întrebă el uitânduse să vadă dacă îmbrățișarea lui lasase urme.
         - Sunt bine. Am vrut să mai zic ceva, dar Chaejin m-a întrerupt.
         - Mi-ai dat o idee genială pentru coregrafie. Mi-a spus el pupându-mă pe obraz.
         La fel cum  ne priveau ceilalți, așa îl priveam eu acum pe Chaejin, uimită și nedumerită.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
MinMi
Admin
Admin
avatar

Mesaje Mesaje : 27
Puncte Puncte : 15616
Varsta Varsta : 26
Localizare Localizare : Ploiesti

MesajSubiect: Re: Replay   Sam Oct 19, 2013 1:41 pm

Pentru Mana, singura care citește...!

- Idee? Ce idee? întrebă liderul.
 Continuam să îl privesc mirată pe și se părea că nu sunt singura. Maknae-ul trupei ne lăsase cu gura căscată pe toți.
 - Spune-ne și nouă, Chaejin.
 - O să îi dezvălui doar Manei. După ce îmi spune părerea ei, o să vă spun și vouă.
S-a uitat spre ceilalți ridicând din umeri.
 - Ha! Asta ce mai vrea să însemne? se auzi vocea iritată a liderului. Hei, Chae Jin-Seok!
 - Hei, tu! Gunpoo! Ce-ar fi să ne lași singuri?! L-am întrerupt eu înainte să-și continue fraza.
 - Mă cheamă Gunwoo!! replică nervos.
 - Mă rog... Gunpoo, Gunboo... tot pe acolo e.
 - E Gunwoo!! strigă acesta din nou.
 Nu m-am mai sinchisit să-i răspund și i-am făcut semn să mă lase în pace. Odată și odată tot trebuia să-i învăț numele. Deși îmi petrecusem jumătate din noaptea trecută plimbându-mă prin cameră cu un teanc de foi ce conțineau informații legate de fiecare membru al trupei, singurele care îi dăduse dureri de cap fusese cele ale liderului. Aveam mult prea multe de reținut într-un timp foarte scurt.
 - Hyung... haide să mergem. Îi spuse Seyong.
 A întrat în casă spunând lucruri pe care numai el le putea înțelege. Mă uitam după ei când am simțit palmele lui Chaejin cum îmi cuprindea fața făcându-mă să-mi îndrept privirea spre el. Am rămas pierdută în ochii lui pentru câteva momente.
 Kangnam își drese glasul în timp ce îi îndepărta mâinile lui Chaejin de pe fața mea. Mi-a cuprins umerii protector afișând un zâmbet alături de o privire care spunea totul: Nu suport să te atingă altcineva. I-am răspuns zâmbindu-i pentru o fracțiune de secundă, apoi m-am uitat spre Chaejin. Ne privea nedumerit, cu o urmă de dezamăgire în ochi.
 - Haide, spune-mi. Doar nu era să mă sufoci degeaba acum câteva momente, nu? L-am întrebat ciufulindu-i părul.
 L-am observat pe Kangnam pufnid și mutându-și privirea în altă parte. Chaejin m-a prins de încheietura mâinii făcându-mă să mă opresc instantaneu.
 - Ah, am înțeles. Nu îți place să îți facă cineva așa, nu? L-am întrebat râzând.
 - Nu e vorba de asta... răspunse uitându-se la încheietura mâinii mele zâmbind.
 Continua să mă țină de mână, iar eu nu știam cum să reacționez. Vedeam cum Kangnam începea să-și piardă răbdarea încetul cu încetul, iar asta mă mulțumea cât de cât. Știam că ține la mine. Uneori credeam că reacționează așa doar pentru a mă proteja, alteori mă făcea să sper că nu suntem simpli prieteni, ci ceva mai mult de atât.
 - Deci...? întrebă Kangnam ridicându-se.
 I-a îndepărtat mâna lui Chaejin de a mea și s-a întors înapoi, pe scări. Chaejin a zâmbit ironic și a început să-mi arate câțiva pași de dans. După câteva minute bune de râs și exersat, am sfârșit prin a numi dansul 'swim'.
 ***
 - Vă mai holbați mult? întrebă Gunwoo uitându-se la noi.
 - Hyung... nu știu ce ai tu cu ea. Mie chiar îmi place.
 Mi-a aruncat o privire de îți îngheța sângele în vine apoi a schimbat canalul sorbind din cana lui cu ciocolată caldă. Insoo a ridicat din umeri dând de înțeles că nu știa, apoi a continuat să-i privescă pe cei doi cum dansau.
 - Pare destul de bună ideea lui Chaejin. Spuse JunQ în spatele nostru.
 Eram mult prea concentrați să reținem pașii de dans și nu îl observasem. I-am făcut loc și lui și am început să comentăm ceea ce se întâmpla afară.
  - Mă întreb de ce este coregrafa noastră. Eu nu îi dau mai mult de 18 ani. Spuse JunQ
  - Nici nu are 18 ani.
  - Ha! Nici nu mă așteptam la mai mult. Se vede după comportamentul ei de copil răzgâiat! Ați fost chiori? întrebă Gunwoo pufnind.
  Ne-am uitat cu toții spre el, apoi am continuat conversația.
  - Noi cum de nu am văzut-o până acum? Din câte am înțeles, locuim în casa ei. Spuse JunQ împungându-mă cu degetul.
  - Până la urma urmei, ce legătura are ea cu Kangnam? întrebă Insoo.
  - Din câte am înțeles, sunt prieteni buni. Unii vorbesc că ar fi împreună.
  - Nu cred așa cevaa... răspunse JunQ scuturând din cap.
  - Stai puțin... tu de unde știi toate astea? întrebă Insoo privindu-mă curios.
  - Eu sunt Seyong! Kim Seyong! Aigooo...Cap sec ce ești! Eu știu tot ce se petrece în interiorul companiei. Am replicat zâmbind malefic.
  Replica mea i-a făcut pe toți să râdă, inclusiv pe Gunwoo care mai avea puțin și se înneca cu ciocolată caldă.
  - Hyung! Nu ești curios? întreb ridicând dintr-o sprânceană.
  Mi-a făcut semn să continui fără să-l bag în seama. I-am dat un cot lui JunQ care stătea în stânga mea și am început distracția.
  - Oh?! Ce-i face bietului Chaejin? întreb mirat.
  Insoo mi-a urmat exemplul și a continuat:
  - Yaaa!! L-a pus la pământ dintr-o singură lovitură.
  M-am uitat spre Gunwoo analizându-i reacția, dar nimic. Se uita la televizor fără să schițeze nici cel mai mic gest.
  - Ohh!!! Nu se poate... Se dezbracă tipa! am exclamat privind în geam spre Gunwoo.
  JunQ a fugit de lângă noi strigând:
  - Mă duc să iau camera.
  Râdeam pe înfundate cu Insoo și ne uitam la Chaejin și noua coregrafă cum dansau. În doar câteva fracțiuni de secundă l-am văzut pe Gunwoo lipindu-se cu totul de geam, întrebând:
 - Unde? Unde?
  Momentul epic în care l-am privit pe Insoo și am fugit de acolo râzând lăsându-l pe Gunwoo să strige după noi.
 - Crezi că o să supraviețuim? întrebă Insoo gâfâind în timp ce urca scările.
 - Trebuie să ajungem în dormitor înainte să fim prinși. Posibil să murim de foame!
 - Stai! Seyong, ai înnebunit? Cum să murim de foame?!
  Se oprise în loc și se sprijinise de perete.
 - Ar fi bine să te grăbești dacă nu vrei să mori de mâna lui Gunwoo.
 Am intrat în dormitor și am răsuflat ușurați după ce am încuiat ușa. Gunwoo bătea cu putere urlând:
  - Ieșiți de acolo! Am spus să ieșiti de acolo!
  - Mult v-a luat să urcați la etaj! exclamă JunQ.
  Am aprins lumina și l-am văzut tolănit în pat. Am început să râdem cu toții, iar Gunwoo striga de cealaltă parte a ușii.
  - Stai puțin... Nu e dormitorul Manei?! întrebă Insoo uitându-se prin jur.
Am ieșit cu Chaejin și Kangnam să mâncăm ceva. Am râs, am glumit, am discutat despre tot felul de lucruri. Ne-am întors acasă în jurul orei 2. Atât eu, cât și Chaejin am pornit hotărâți spre camerele noastre. A doua zi urma să plecăm la agenție dis-de-dimineață.
Primisem mesaj de la manager cu o oră în urmă prin care mă anunța să ajung la agenție înaintea băieților. Bănuiam că urma să mi se prezinte atât orarul meu, cât și a lor. Dar nu era vorba de asta. La nici cinci minute după aceea, am fost sunată de către domnul președinte. După spusele sale, trebuia să încep să lucrez la coregrafia băieților din această noapte. Douăzeci de minute mi se dăduse la dispoziție să ajung la agenție.
M-am îndreptat spre dormitor cu telefonul în mână reproșându-mi că nu am fost capabilă să spun nu atunci când trebuia. Vorbeam de una singură când l-am zărit pe Gunwoo dormind sprijinit de ușa dormitorului meu. M-am așezat pe vine și l-am privit atent. I-am atins nasul crezând că se va trezi, dar niciun rezultat. Am încercat să-l gâdil cu un fir de ață găsit pe hanoracul lui, dar era captiv în lumea viselor. Am râs pe înfundate și m-am ridicat gândindu-mă cum să-l trezesc. Puteam pur și simplu să deschid ușa și, astfel, l-aș fi trezit dându-l cu cracii în sus. Dar nu... merita mult mai mult de atât. Am coborât în viteză la parter și am intrat în bucătărie.
Cotrobăiam prin bufet căutând ceva care să mă ajute să fac zgomot atunci când Chejin a intrat tiptil, fără să-l observ. Când m-am întors cu fața spre ușs dezamagită că nu găsisem nimic, am dat nas în nas cu el.
- Ah! Chaejin-ah!! M-ai speriat! am spus trezărind.
- De ce? Ce pui la cale? întrebă privindu-mă pătrunzător.
- Eu?! N-nimic... am început să mă bâlbâi.
- Minți! a spus el punându-și degetul pe nasul meu.
I-am urmărit mișcarea degetului, iar asta a provocat hohote de râs. Mă uitam la el întrebător. Nu înțelegeam ce îi provocase râsul.
- De ce râzi? întreb ridicând mâinile în aer.
- Ești așa... simpatică... reuși să rostească printre picături.
Am zâmbit. Nici eu nu îmi explicam de ce. S-a oprit din râs și a zâmbit ciufulindu-mi părul. Nu m-am opus. Pur și simplu îmi doream să îl privesc. Îmi plăcea zâmbetul lui.
- Ah, apropo! L-ai văzut pe Insoo hyung?
- Pe Insoo... nu! Dar Gunwoo doarme sprijinit de ușa mea... am spus plimbându-mi privirea prin bucătărie. Și încă nu am găsit niciun obiect care să mă ajute să fac zgomot.
- Vino!
M-a prins de mână și m-a scos în living. M-a lăsat să aștept câteva minute la capătul scărilor și s-a întors cu o vuvuzelă. Am zâmbit în colțul gurii. M-am ridicat pe vârfuri, l-am pupat și am dat să urc scările. M-a curpins de încheietura mâinii făcându-mă să mă întorc cu fața spre el.
- Chiar credeai că ratez așa ceva? întrebă ridicând dintr-o sprânceană.
M-a luat de mână zâmbind și am urcat amândoi la etaj. Mă simțeam ca-n copilărie, când mă pregăteam să-mi sperii bunicul. Vorbeam în șoaptă și îi făceam semne să meargă astfel încât să nu îl trezească pe lider. Ne-am apropiat de el pregătindu-mă să suflu în vuvuzelă. I-am provocat lui Gunwoo cea mai mare sperietură prin care a trecut vreodată. S-a trezit strigând:
- Nu trageți! Aveți milă!! Nu trageți!!
Se uita speriat în stânga și în dreapta. Eu eram doborâtă de râs. Mă sprijinisem de perete, dar am sfârșit prin a mă face una cu parchetul pentru a mă putea opri din râs. Gunwoo și-a revenit cu greu din sperietură, iar eu abia mă ridicam de jos ținându-mă de burtă. Chaejin dispăruse imediat ce Gunwoo se trezise. Probabil că acum era deja încuiat în dormitorul lui.
- Ești nebună?! întrebă Gunwoo exasperat.
- Nu. Mana, încântată! am răspuns întinzând mâna dreaptă să-l salut.
A coborât scările bolborosind cuvinte pe care doar el le putea înțelege, iar eu am intrat în dormitor ștergându-mi lacrimile și încercând să mă calmez. Am aprins lumina și am deschis șifonierul să iau un hanorac. Mi-am dezbrăcat bluza și am îmbracat un maiuț alb, apoi hanoracul. Mi-am prins părul într-o coadă de cal și am pornit cu pași indeciși spre șifonier să caut o pereche lejeră de pantaloni. Cu blugii pe care îi purtam nu aveam cum să exersez toată noaptea. Mi s-a părut că aud un zgomot, dar când m-am întors nu am văzut nimic. am luat liniștită o pereche de colanți și m-am așezat pe pat. M-am îmbracat și m-am uitat în oglindă pentru ultima dată. Am zâmbit răutăcios și m-am îndreptat spre ușă. Am stins lumina, am deschis ușa și am închis-o fără să ies.
- A plecat? se auzi vocea lui Seyong, apoi unul câte unul se ridicau și porneau spre ușă.
- Așa sper, răspunse Insoo.
- Credeți că ne-a văzut? întrebă JunQ, ultimul care ieșise din ascunzătoare.
- Nu știu ea, dar auu mamăăă... ce-am văzut eu. Replică Insoo.
Se împiedică de Seyong pe rând.
- Hei! Seyong! Ce tot faci? De ce te-ai oprit? întrebă Insoo revenindu-și.
- Am.. am... ăăă...
- Hei! Ai chef de glumă? îl mustră JunQ.
Am aprins lumina și am zărit trei fețe uimite. Stăteam sprijinită cu spatele de ușă și cu degetul arătător pe pieptul lui Seyong. Îi priveam pe fiecare în parte așteptând o explicație.
- Ce spuneai că ai văzut? îl întreb pe Insoo.
Se făcuse roșu la fața și se pitea după Seyong. JunQ își drese glasul și încercă să explice existența lor în dormitorul meu.
- Um... păi să vezi că... adică... vreau să spun că...
Mi-a sunat telefonul. Managerul trupei mă anunța că o mașină mă aștepta în fața hotelului în care credeau că m-am cazat. În afară de Kangnam și cei cinci băieți, nimeni nu știa unde mă aflu.
- Nu este nevoie. Înainte să plec, am de rezolvat câte ceva; am spus uitându-mă la cei trei. Mhm...Ne vedem la agenție. Salvați de clopoțel, băieți! le-am spus zâmbind în colțul gurii.
Am ieșit din casă în cea mai mare viteză și am plecat spre agenție. Avea să fie o noapte de calvar, iar celălalt manager al lor, avea să plătească pentru faptul că-mi folosise camera fără aprobarea mea.


Ultima editare efectuata de catre MinMi in Sam Oct 19, 2013 1:44 pm, editata de 1 ori
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
MinMi
Admin
Admin
avatar

Mesaje Mesaje : 27
Puncte Puncte : 15616
Varsta Varsta : 26
Localizare Localizare : Ploiesti

MesajSubiect: Re: Replay   Sam Oct 19, 2013 1:43 pm

- Nu sunt de acord cu așa ceva!
- E pentru binele lor... Înțelege și tu! îmi replică managerul ajungând la capătul răbdării.
Am negat dând din cap, mi-am luat ghiozdanul și m-am ridicat de pe canapea scuipând printre dinți:
- Nu fac asta!
Le-am întors spatele și am ieșit din biroul președintelui lăsându-i mască. M-am îndreptat cu pași repezi spre sala de repetiții. Am intrat fără să aprind lumina, mi-am aruncat ghiozdanul pe jos și m-am întins în mijlocul sălii. La nici câteva secunde s-a aprins lumina, iar eu mi-am zărit ochii plini de furie în oglindă.
- Dacă nu te-aș cunoaște, aș fi crezut că ești în stare să mă omori doar privindu-mă.
M-am ridicat în șezut sprijinindu-mă cu mâinile de parchet. Am lăsat capul pe spate, i-am zâmbit ironic și am privit în fața, într-un punct fix. S-a așezat în fața mea, sprijinindu-se de perete.
- Am spus că nu sunt de acord cu așa ceva.
- Mana... am mai vorbit despre asta.
S-a apropiat de mine cu mâinile în buzunare. M-am uitat la el preț de câteva secunde, apoi am continuat să privesc în gol.
- Hei, Nam Youngmin, tu...
M-am oprit brusc și m-am ridicat în picioare. M-am uitat spre președintele companiei care stătea în ușă și ne privea. Am dat ochii peste cap și am oftat uitându-mă la manager.
- Știți foarte bine că nu pot avea grijă de două trupe în același timp! Sunt sute de coregrafi capabil să se ocupe de ei. Am venit special pentru MYNAME, nu am de gând să-i las baltă! de ce trebuie să fac eu asta? am întrebat plimbându-mi privirea de la președinte la Park Gi Young.
- Încerci să-l eviți pe Park Sang Hyun? întrebă președintele.
L-am privit fix în ochi fără să răspund.
- Nu îți face griji. El nu va apărea în raza ta.
- De ce? A renunțat așa ușor? am întrebat zâmbind ironic.
- Tu...
- Tu să taci, Youngmin! i-am răspuns privindu-l furioasă.
Președintele îi făcu semn să se oprească ridicând mâna.
- Orice, Mana. Orice vrei tu, numai să fi de acord.
- Chiar orice, domnule președinte? am întrebat sceptic.
~.~.~.~.~
Am stat în sala de repetiții până la ora 4. Am ieșit din companie căscând. Încă nu apucasem să mă odihnesc cum trebuie. Nam Youngmin plecase la scurt timp după președinte. În afară de paznici, doar eu mai rămăsesem în clădire până la acea oră.
M-am îndreptat spre casă cu pași repezi și cu căștile în urechi. Îmi era foame și frig. Voiam să ajung cât mai repede să mă pot cuibări liniștită în patul meu. Mergeam îngândurată și încercam să găsesc o soluție problemei care apăruse imediat cum pusesem piciorul în companie. Îl cunoșteam pe președinte și pe Youngmin de când aveam 8 ani.
Îmi pierdusem părinții în urmă cu 9 ani, iar singurul care mă ajutase întotdeauna fusese cel mai bun prieten al tatălui meu, Jang Won, președintele companiei. Pierdută în gânduri, mi-am amintit că Youngmin îmi folosise dormitorul și încă nu îmi plătise pentru asta. M-am lovit peste frunte reprosându-mi că uitasem.
Oare cine nu doarme la ora asta?
Am scos telefonul din buzunar mai mult revoltată, dar m-am liniștit imediat când am văzut că mă suna Kangnam.
- Dormi? întrebă dregându-și glasul.
- Nu. Mă întorc de la companie.
- Singură? La ora asta?
- Nu-ți face griji. Pot să am grijă de mine și știi asta, am răspuns zâmbind.
- Nu-mi fac griji pentru tine.
- Dar? am întrebat nedumerită.
- Îmi fac griji pentru stomacul meu...
- Hei! Îți arde de glume?! am întrebat iritată.
- Nu. Ce vrei să mănânci?
- Ai băut ceva? Ți-am spus că mă întorc de la agenție. Nu am ajuns acasă.
- Știu asta.
A fost replică a sa, apoi a încheiat convorbirea. Mă uitam la telefon controlând să văd dacă închisese. Așa și făcuse.
- Hei! Kangnam! Ești un om mort! Cum să nu-ți faci griji pentru mine? Ha! Am spus privind telefonul.
”Rămâi pe loc!” Mesajul lui sunase ca un ordin. Am strâmbat din nas și am băgat telefonul în buzunar, dar la numai câteva secunde după aceea l-am scos din nou. Primisem alt mesaj. ”Rămâi pe loc! = Nu mai face niciun pas! A fost ultima dată când ți l-am tradus, ok?”
- Ce-i asta?! Ai înnebunit? strig spre telefon.
- Nu mai am mult! a răspuns o voce în spatele meu.
Când m-am întors cu fața, am tras adânc aer în piept și m-am pregătit să-l lovesc. Lovitura mi-a fost parată și am ajuns în brațele lui.
- Ultima dată când ai fost atât de aproape de mine... um... stai să-mi amintesc!
Se uita în sus părând că încearcă să-și aducă aminte. Știam că este doar un joc. El nu uita niciodată nimic atunci când venea vorba de mine.
- Îți spun eu. Nu au trecut nici 24 de ore! am replicat tăios.
- Um... Hei, Mana! îmi strigă numele în timp ce se apropia și mai mult de mine.
- D...D...Da... Eu sunt.
Începusem să mă bâlbâi. Nu-mi suna a bine. Ori de câte ori eram aproape de Kangnam inima începea să-mi bată teribil de tare, iar palmele să-mi transpire.
- Știi... continuă el mușcându-și buza inferioară.
Am înghițit în sec și era cât pe ce să închid ochii când l-am auzit spunând:
- Am repetat până la ora asta, iar stomacul îmi cântă de foame! Nu vrei să mergem să mâncăm ceva?!
Îmi zâmbi dulce și mă îndepărtă de el. S-a dezbracat de haină și a pus-o pe umerii mei.
- Acum sunt mai liniștit să te știu în fața mea, purtând haina mea... și...
- Și...? am întrebat urmărindu-i mișcările în timp ce așeza haina.
- Și... hai să mâncăm! Mi-e o foame de aș fi în stare să te mănânc. Toată chiar!
- Nu ai să te schimbi niciodată, nu-i așa? am întrebat trăgându-l de ureche.
- Dacă m-aș schimba, nu m-ai mai iubi. Am dreptate?
Am încuviințat din cap și am pornit spre casă ținându-l de braț.
Tu... Într-o bună zi... vei îndrăzni?!

****
Mă plimbam prin cameră fără niciun rost. Nici eu nu știam de ce o fac. Pur și simplu nu puteam să dorm. Mă simțeam ca și cum grijile pusese stăpânire pe mine și mă storceau ca pe o cârpă. M-am uitat la ceas. Era 6 fără un sfert. Am oftat și l-am privit pe Kangnam. Adormise imediat ce se așezase în pat.
- Și spuneai că vrei să stăm la depănat amintiri?! am șoptit râzând.
L-am învelit și am coborât la parter. M-am învârtit prin bucătărie până m-am hotărât să-mi fac un ceai. M-am așezat pe scaun și așteptam.
- Mana...
Chaejin ieșise în living și se sprijinea de perete, ținându-se cu cealaltă mână de burtă. Părea transpirat și nu respira cum trebuie.
- Chaejin... ești bine? am întrebat ridicându-mă de pe scaun.
- Mă... doare... răspunse sacadat.
A căzut în genunchi. Am alergat întru-un suflet strigându-i numele. L-am ajutat să se ridice și să se așeze pe canapea. Am dat buzna în primul dormitor, dar nu era nimeni.
- Gunwoo! Insoo!
Niciunul din ei nu răspundea. Chaejin se întinsese pe canapea și se văita de durere. Am urcat la etaj și l-am trezit pe Kangnam.
- Chaejin se simte rău. Ajută-mă să-l duc la spital.
Căutam telefonul cu disperare. Parcă intrase în pământ. Am chemat un taxi folosind telefonul lui Kangnam. Am coborât scările în cea mai mare viteză încercând să ajung cât mai repede la Chaejin. Am dezbracat hanoracul și i l-am pus pe umeri.
Ajutată de Kangnam, l-am urcat în taxi și am pornit spre cel mai apropiat spital.
Mă plimbam pe hol așteptând un răspuns, iar Kangnam mă urmărea din priviri. Așteptam de 10 minute. Zece minute interminabile.
- Mai ai puțin și faci șanț.
Am făcut o grimasă și am continuat să număr pașii.
- Cine este cu Chejin Seok?
- Eu! Ce s-a întâmplat cu el? am întrebat indreptându-mă cu pași grăbiți spre doctor.
- O mică dispesie. Nu trebuie să vă faceți griji. Se va simți mai bine. A spus că a consumat prea multe alimente picante în ultima vreme.
Am răsuflat ușurată când am auzit diagnosticul. Mi-a spus că a fost mutat într-o cameră VIP și a plecat.
- Mana...
Kangnam m-a prins de încheietura mâinii.
- Ai de gând să dormi și tu? m-a întrebat vizibil îngrijorat.
- Nu mă simt obosită.
Îl mințeam, iar el știa asta. Mă cunoștea mai bine decât oricine.
- Nu ai dormit de 27 de ore. L-am sunat pe Insoo. Este pe drum.
- Voi merge direct acasă după ce vine Insoo. Doctorul a spus că nu o să-l țină mult.
- Aș vrea să mai rămân, dar nu pot. Trebuie să fiu la agenție într-o jumătate de oră.
- Du-te liniștit. O să fiu bine.
Încercam să-l liniștesc. Într-o oarecare măsură îmi părea mult prea îngrijorat. M-a sărutat pe frunte înainte să plece.
- Promite-mi că azi vei dormi toată ziua.
Nu puteam să-i promit. Nu aveam cum să stau liniștită știind că Chaejin se afla în spital. După ce a plecat, m-am îndreptat direct spre camera în care se afla Chaejin. Am deschis ușa cu sfială și m-am uitat înîuntru. Chaejin stătea turcește în vârful patului schimbând canalele.
- Nimic interesant! eu ce o să fac toată ziua? se lamentă el.
- Probabil că te vei plicitisi; l-am avertizat pășind în încăpere.
- Oh?! Mana!! A coborât din pat și a venit spre mine. M-a îmbrățisat cu bucurie, apoi a continuat. Credeam că ai plecat acasă și m-ai lăsat singur.
Am negat dând din cap și am zâmbit slab.
- Ce-i cu tine?! îmi ținea fața în mâini și se uita la mine încruntat. Ești cam palidă. Pari obosită.
Am zâmbit. Avea dreptate. Chiar eram obosită.
Până a venit Insoo, am vorbit despre tot felul de lucruri și i-am povestit că trebuia să împărțim sala de repetiții cu B.A.P. Părea încântat de idee. Vorbind, am ațipit pe umărul lui. Oboseala acumulată începuse să-și spună cuvântul. Somnul dulce nu a durat prea mult. Cred că nu trecuse mai mult de zece minute. I-am auzit vocea lui Seyong, dar nu am putut să deschid ochii. Mă simțeam secată de puteri.
- Dacă știam că ești tratat atât de bine atunci când ești bolnav, m-aș fi îmbolnăvit de mult.
- E doar o indigestie, Seyong; am murmurat deschizând ochii.
- Nu prea arăți bine, a observat Insoo.
Mi-a pus mâna pe frunte, apoi s-a așezat pe pat. L-am lăsat pe Chejin în grija celor doi și am ieșit pe hol. M-am sprijinit de perete să-mi revin. Am scos telefonul din buzunar din obișnuință.
L-am avut la mine în tot acest timp! M-am lovit peste frunte când mi-am amintit cum îl căutam acum o oră. Am găsit un grup sanitar și am intrat să-mi spal fața cu apă rece. Speram că asta mă va trezi cât de cât.
- Trebuie să beau o cafea...
M-am sprijinit de ghiuvetă și am răspuns la telefon.
- Avem nevoie de tine la agenție. Crezi că poți veni?
- Voi fi acolo într-o oră.
****
- Unde vă este așa-zisul coregraf? i-am întrebat pe cei cinci băieți care se holbau la mine.
Mi-am aruncat ghiozdanul iîntr-un colț și mi-am dat geaca jos.
- Tu... cine ești? întrebă unul din ei.
- Mana...!
Am dat ochii peste cap și am început să aplaud. Îi puteam recunoaște vocea în orice circumstanță. Nu aveam cum să o uit vreodată. M-am întors cu fața spre el continuând să aplaud.
- Bravo! Mi-ai ținut minte numele! i-am spus ironic.
- Salut băieți! a exclamat îndreptându-se spre mine. Bună, Mana!
- Cum spui tu! am făcut semn cu mâna și i-am întors spatele.
- Datorită incapacității coregrafului vostru, va trebui să mă suportați până la lansarea albumului. M-am întors cu fața spre Kang JinWon și am continuat. Ar fi ideal dacă ai apărea în vizorul meu cât mai puțin.
- Îți displace prezența mea chiar atât de mult? întrebă el pășind spre mine cu mâinile în buzunare.
Stăteam față în față. Ai fi spus că suntem cei mai mari dușmani, dar eu eram singura care privea cu ură. L-aș fi șters de pe fața pământului dacă aveam posibilitatea.
- O urăsc! am răspuns accentuând cuvintele.
- Am venit aici să repetăm sau să ne omorâm între noi? a întrebat unul dintre băieți.
- Aș prefera să ucid acum decât să repet!
Continuam să-l privesc pe JinWon. Dacă privirea ar fi ucis, ar fi fost arma perfectă.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Replay   

Sus In jos
 

Replay

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
MyName Romania :: Member's place . :: FanFiction-